
	Nona Iulia DUMITRASCU

Balul jurnalistilor

Studentii de la Facultatea de Litere si Teologie, specializarea Jurnalism, au organizat vineri, 17 decembrie, in Club S, prima editia a balului bobocilor jurnalisti. Ineditul evenimentului l-a constituit nu evidentierea concurentilor, ca la oricare alt bal al bobocilor, ci premierea prestatiei viitorilor jurnalisti.

Prin acest bal al jurnalistilor, studentii au incercat sa scoata in evidenta atat partile bune cat si cele negative ale presei din Romania, parodiind mai multe emisiuni ale televiziunilor nationale (Teo Show, Monica, Recursul etapei).

Ideea a apartinut coordonatoarei de an, Claudia Talasman, ajutata de studenti. Aceasta a tinut sa sublinieze faptul ca ei nu sunt actori si ca fiecare lovitura primita, fiecare critica adusa ii va determina pe acesti viitori jurnalisti sa mearga mai departe, sa dea mai mult din ei, pentru ca pot!

Juriul, care a fost chiar publicul aflat in sala, a decis: APLAUZE, APLAUZE, APLAUZE...

Studentii, viitori jurnalisti, actori de ocazie, au ridicat sala in picioare!

Sa auzim de bine in continuare!


	Angela BACIU

A primit ordinul „Steaua Italiei“ în grad de comandor

In cadrul unei ceremonii solemne, care a avut loc vineri seara la Ambasada Italiei la Bucuresti, Excelenta Sa ambasadorul Stefano Ronca a inmanat marii soprane Mariana NICOLESCU inaltul Ordin Steaua Italiei cu insemnele de Comandor, care, asa cum precizeaza decretul prezidential, i-a fost conferi „sublimei interprete a muzici italiene, de la Rossini, Bellini, Donizetti si Verdi pana la Berio” de catre Presedintele Cardo Azeglio Ciampi. Ceremonia oficiala a fost urmata de un deosebit concert de colinde oferit de laureati ai Concursului „Darclee” initiat de D-na Mariana NICOLESCU.


	Angela BACIU

„Putan cate putan(a) muzica“

Zilele acestea au fost invitati in orasul de la Dunare cativa artisti de suflet si cantareti... la moda. Marina Voica a fost invitata de onoare a lui Aexandru Jula

intr-un recital de exceptie la Teatrul muzical „Nae Leonard”, bucuroasa ca a revazut orasul Galati dupa aproape... 30 de ani. Un alt invitat de suflet a fost si Fuego care a incalzit inimile galatenilor cu cantecele sale.

Un concert de exceptie a avut loc la Casa de Cultura a Sindicatelor, unde a cantat Pavel Stratan, un amestec de ireal, de moldovenism, umor, drama, elemente de iluzionism, si multa modestie. inghesuiala, VIp-uri galatene cu invitati, bilete „la negru”, casete si CD-uri, Aminitiri din copilarie, vandute imediat, si sute de autografe. „Eu beu putan, putan cate putan / pan’ capul meu pe umere nu mai pot sa-l tan.../ si am sa beu atata, pana cand am sa afle cine / Poate sa-mi spuna cat sa beu sa-mi fie numai bine...”

„Numai ce-i cantat din suflet in suflet patrunde” zice moldoveanul Pavel Stratan.


	Loreta LAZARUC

Melite, ia aminte!

Si ce daca Florin Melinte, directorul general (manager - n.r.) al teatrului Muzical „Nae Leonard” a plecat in Italia cu autoturismul, proprietatea contribuabililor (a noastra, a galatenilor) cu numarul de inmatriculare: GL-01-PMG?! Important este ca, din punct de vedere cultural, artistii au plecat cu „Sageata albastra”, deoarece nu mai erau locuri pentru director, amanta, reprezentanti ai mass-media (cumnate, cumetri, vecini de scara, - n.r.).

Reamintim ca, dupa fro’ trei audituri de furt (intelectual, Doamne fereste - n.a.) constatat prin prajitura gustoasa pe care au gustat-o cei „nevolnici” (de pe la Finante), cu diabetu’ netratat (nepedepsit - tot), Florin Melinte, care fluiera, din flaut a paguba,

n-a mai rezistat sistemului „Carpato-Danubiano-Pontic” si s-a strecurat in sarbatori latine. Se stie ca, de Sarbatorile Crestine, orice fapta se amnestiaza.


	Cezar Claudiu VARTOSU

„Pot fi considerat abonat la «Lira de Aur»“ (II)

R: Si acum o intrebare ce sta pe buzele tuturor... Cum este viata muzicala de astazi in comparatie cu cea de odinioara, sa zicem acum 20-30 de ani?

R.I: Mi-as permite o mica gafa. Sunt de parere ca in vremea tineretii mele, si asta nu este numai opinia mea, se muncea cu mai multa pasiune si daruire. Muzica era omniprezenta si facea parte din viata noastra de zi cu zi... ca si acum de altfel. Numai ca, astazi, aceasta munca este tratata foarte usor. Este si spiritul vremii de vina, tendinta asta spre aceasta muzica bolnavicioasa, o muzica fara consistenta, fara... calitate.

R: De ce investiti atat in activitatea dumneavoastra? Deja ati realizat mai mult decat prevede regulamentul, daca imi permiteti sa spun astfel. Ce sade in spatele motivatiei ?

R.I: Cred ca este vorba de educatia pe care am primit-o, contextul in care m-am format. Am avut parte de oameni minunati si rabdatori ce mi-au fost exemplu. Nu a fost vorba de clasicul : „Fa cum iti spun eu, nu cum fac eu”. Acesti oameni m-au format ca specialist si ca om. Exista o anumita superficialitate in ce se face la ora actuala, se formeaza oameni de specialitate incompleti, ce la randul lor vor preda iar asta dauneaza generatiilor viitoare. Este si refuzul acestei generatii de a se lasa modelata, suntem considerati depasiti, vechi de un milion de ani. Ars antiqva. Starea spirituala a tineretului este foarte saraca iar aici ne muncim cu ei sa-i scoatem la lumina.

R: Va multumesc pentru sinceritate si amabilitate...

Cand am plecat din cladire auzind ce am auzit si vazand ce am vazut... m-a cuprins un val de nostalgie cand mi-am amintit sala lui „domn’ profesor” din vechea cladire, acum inaccesibila. Cu crapaturile pe pereti, aflata la subsol, cu pianele vechi, mirosul de sacaz si lemn, becurile chioare, lumina ce venea din ferestrele de deasupra de unde vedeam picioarele trecatorilor si peretii plini cu diplome. Plini... cinci erau ale mele. Un strop de ulei intr-un pahar cu apa. Mi-am amintit cum e acolo sus pe scena, cum iti tremura carnea de emotie, cu lumina in ochi, holbandu-te in obscuritate, linistea salii de concert si fetele prietenoase din culise... Acolo, in acel liceu obosit de atati oameni ce trec grabiti pe langa el, eu cantam un concert de Mozart la fagot iar doua sali mai incolo, Stefan canta un preludiu de Rahmaninov.